Astazi0
Ieri18
Aceasta saptamina26
Aceasta luna196
Total48211
Astazi0
Ieri18
Aceasta saptamina26
Aceasta luna196
Total48211
Regio UE Romania Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice Beneficiar Fonduri UE

Colectia etnografica Surdesti

Marime font

Constat cu mare bucurie un fel de renaştere a dorinţei de a ne redescoperi rădăcinile. Şi de a le pune în lumină. Adevărată misiune patriotică săvîrşesc toţi cei care lucrează în acest sens. Exemplele sînt multiple, din multe părţi ale judeţului, iar făptuitorii sînt de cele mai diverse profesii. Iată, la Oarţa de Sus, un strălucit exemplu ni-l oferă profesorul Traian Rus.  După ce a făcut cercetare arheologică împreună cu elevii din sat, dar şi cu arheologi ai Muzeului Judeţean, descoperindu-se obiecte de interes european, din Epoca Bronzului, a înfiinţat şi un Muzeu al Ţării Codrului. La Vişeu de Sus, zilele acestea, s-a inaugurat Centrul Documentar al Nobilimii Maramureşene Române. Mai hăt scriam despre cum un muncitor forestier a înfiinţat Muzeul Rădăcinilor, la Borşa. Nu cu mult în urmă am scris un reportaj despre preocuparea familiei Şurani din Şişeşti de a aduna obiecte de muzeu, obiecte din uzul şişeştenilor de acum suta şi mai bine de ani. Însuşi prefectul judeţului, domnul Anton Rohian, pune la punct un plan pentru salvarea specificului construcţiilor din satele maramureşene. Lumea se trezeşte cu faţa spre adevărata valoare şi trebuie să privim cu bucurie întoarcerea la rădăcini.

În acest început frumos de primăvară primesc invitaţia de a merge la Şurdeşti, unde un localnic înfiinţează Muzeul satului Şurdeşti.  Aşa l-am cunoscut pe Gavril Mihai Coroian, cel cu gospodărie la Tăul Simii. După ce admirăm Piatra Roşie, o minune a naturii, din Vîrful Obcinii facem pe uliţă la dreapta pentru a ajunge la numărul 335.  Sîntem într-o parte a satului cu casele aşezate în stil "împrăştiat". Aproapele, cu florile cireşilor şi verdele crud al ierbii, dar şi departele, cu înălţimile Mogoşei şi Gutîiului, îţi răpesc lumina ochiului tot admirîndu-le cu drag. Am vrut să vă spun că locul este minunat.

Pe un pămînt ce-l ţine de la bunicii din partea tatălui şi-a făcut o mîndreţe de casă. Şura, ridicată în 1970, a tomnit-o şi arată ca nouă. Este făcută din bîrne de stejar îmbinate în coadă de rîndunică şi cu hăizaş tip scaun. Pe uşi, motivul Soarelui. Cum omul s-a rupt de lucrul cîmpului (munceşte la oraş), nu mai ţine oi şi vite la şură, aşa că i-a dat altă destinaţie: de muzeu. În acest scop, de ceva ani buni, tot scotoceşte prin podurile caselor, atît pe la neamuri, cît şi pe la alţi consăteni binevoitori, de adună "vechituri". Obiecte diferite, fie de port, fie care au folosit la prelucrarea lemnului, la oierit sau la lucrul cîmpului. Nu are încă un inventar al lor, dar cred că-s sute, poate că mai multe. Toate au fost făcute cu migală şi mare iscusime, cu har de inventator, chiar cu simţ artistic.

Obiectele cele mai vechi sînt lăzile de zestre, două cîntare folosite la stînă, linguroaiele şi bărbînţele, plencaciul (o secure specială folosită la cioplitul lemnului), dar şi ştergarele şi obiectele de îmbrăcăminte făcute din cînepă şi înstruţate atît de frumos cu încreţituri, flori şi ţînţele. Meliţa, periile cu ţepii de fier, sucala, maşinile de tors şi războiul îţi pot arăta drumul cînepii de la semănat, topit în tău, zdrobit în meliţă, tors şi ţesut, pînă la pănură, materialul sul din care se făceau haine şi ştergare, feţe de masă şi altele. Femeile făceau cam cîte 10-20 de suluri de pănură de fiecare fată, pe care le dădeau ca zestre, la măritat. Femeile purtau zadie (năframă), cămeşă, peste ea un lăibăraş cu motive florale. Pindileul era fusta, peste care se punea şurţul cu mărgele sau motive florale. În picioare, opinci şi ciorapi de lînă. Bărbaţii purtau izmene largi cu brăcinar, cămeşă, laibăr, pălărie de paie rotundă.  Hainele de lucru erau simple, fără motive florale. La bărbaţi, predomină alb-negrul. Specific portului bărbătesc sînt pumnuşeii, făcuţi la mîneci. Iarna se purtau gubele şi cheptarele. Ciobanii purtau gubele cu bdiţi (firul lung, să curgă ploaia).
Obiectele amintesc şi meseriile satului. Butinarii tăiau lemnul din pădure şi îl aduceau în sat. Dogarii făceau butoaie şi butii. Cioplitorii dădeau forme frumoase lemnului aşezat în stîlpii caselor. Tîmplarii făceau lăzi de zestre. Alţii făceau şindrilă şi draniţă. Coacii meştereau potcoave, cercuri pentru butoaie şi tot ce ţinea de fier. Pietrarii făceau alauă (pentru adăpatul animalelor), trepte pentru case, cuţi pentru ascuţit coasa şi cuţitele. Alţii făceau greble şi furci, iar curelarii erau meşteri în piele.  

Privind aceste obiecte, faci o călătorie imaginară într-o lume veche, fermecătoare, şi ai un gînd ascuns: să rămîi captiv acelei lumi. (Fotografiile autorului)

Vizualizare

Imagine de fundal

Culoare titlu

:

Culoare continut

: