Astazi0
Ieri18
Aceasta saptamina26
Aceasta luna196
Total48211
Astazi0
Ieri18
Aceasta saptamina26
Aceasta luna196
Total48211
Regio UE Romania Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice Beneficiar Fonduri UE

Muzeul memorial Vasile Lucaciu

Marime font

Muzeul memorial a fost inaugurat în anul 1968. Cuprinde şase obiective importante: Casa casa parohială în care a locuit preot dr. Vasile Lucaciu (1852 - 1922) cu familia în perioada 1885 - 1914; Biserica Sfintei Uniri a Tuturor Românilor ctitorită de Vasile Lucaciu şi sfinţită în anul 1890; Locul de adunare şi Izvorul Românilor; Documente, fotografii de epoca, piese de mobilier originale; Biblioteca (15.000 volume) oferă informaţii necesare pentru a cunoaşte viaţa, activitatea şi puternica personalitate a "Leului de la Siseşti", memorandist şi făuritor al României Mari.

Muzeul memorial Vasile Lucaciu

Vasile Lucaciu s-a născut la 22 ianuarie 1852, în comuna Apa, din judetul Satu Mare, în familia învaţătorului Mihai Lucaciu. Sub îndrumarea tatălui sau, Vasile Lucaciu va primi primele noţiuni de citit şi scris. În 1862 este înscris la gimnaziul băimărean, unde urmează primele patru clase, pâna în anul 1866. În toamna anului 1866 frecventează clasa a V-a la Liceul Rutean din Ungvar iar clasa a VI-a la liceul din Oradea. În 1868 se prezintă la un concurs pentru obţinerea unei burse la Institutul "Sfântul Atanasie" din Roma, unde şi reuşeşte.

Vasile Lucaciu

Revine acasă, în 1870, cu titlul de doctor în teologie şi filozofie, având calificativul "Magna cum laudae". Între anii 1871-1874 a frecventat pentru scurt timp şi Universitatea din Viena, studiile universitare încheindu-le în anul 1881 la Budapesta. În anul 1874 termină studiile teologice la Gherla şi tot în acest an se va căsători cu Paulina Şerbac, fiica preotului din Potău. 1878 este anul în care Vasile Lucaciu este numit profesor la liceul regesc din Satu Mare, pentru catedra de religie - limba şi literatura română.

În anul 1880 prins în vâltoarea evenimentelor politice ale timpului ţine discursuri îndreptate împotriva nedreptăţilor ce se fac românilor din Transilvania.

La 27 august 1885 în urma persecuţiilor renunţă la funcţia de profesor şi ajunge paroh la bisericuţa de lemn din Siseşti.

La 27 august 1890 are loc inaugurarea bisericii din Siseşti "PRO S. UNIONE OMNIUM ROMANORUM", în prezenţa unui numeros public, măreaţă biserică ridicată la o scara mai mică, dupa modelul bazilicii Sf. Petru din Roma.

Bisericii i s-a mai spus "Mânăstirea Maicii Domnului" cu hramul la 15 august a fiecarui an. Cu timpul aceasta devine o "mânăstire" la care credincioşii veneau să se închine la Sf. Maria, în procesiuni cu preoţi şi prapori, într-un pelerinaj plin de pioşenie şi reculegere creştinească. De multe ori, întâlnirile de aici, în timpul cât paSurdeşti a fost administrată de părintele Lucaciu (deci până în 1914), depăşeau cadrul strict eclesiastic.

Vasile Lucaciu s-a afirmat printre cei mai temerari lideri ai luptei de emancipare naţională a românilor din Transilvania în anii mişcării memorandiste care s-a desfăşurat din 1877 până în 1895. Burghezia şi intelectualitatea română, organizate în Partidul Naţional Român în 1881, lezate în drepturile lor economice, politice şi sociale iau hotarârea întocmirii unui memorand. Textul definitiv al memorandului se stabileşte în anul 1890 astfel că "Memorandul românilor din Transilvania şi Ungaria…" cuprindea o introducere în care se arătau prin argumente de ordin istoric, temeiurile împotrivirii poporului român faţă de anexarea Transilvaniei la Ungaria. În cadrul memorandului sunt analizate pe rând: legea electorală, legea naţionalităţilor, legile şcolare, municipale, de presă şi agrare. Memorandul a fost trimis în 1892 Curţii de la Viena bucurându-se de un larg răsunet atât în Transilvania şi România dar şi pe plan european. Gruparea "memorandistică" din care a facut parte dr. Vasile Lucaciu a jucat un rol deosebit de important, reprezentând limita superioară până la care s-a putut ridica o anumită parte a burgheziei şi intelectualităţii române din Transilvania în lupta ei naţională de după 1848.

În această perioadă (1895-1914), Vasile Lucaciu când nu era hărţuit de procese şi avea câteva clipe de linişte, era mereu prezent la sfinţiri de biserici, manifestri şi întruniri ale tineretului, la adunări culturale organizate de ASTRA, la diverse ocazii familiale, alături de prieteni şi preoţii ce-l înconjurau cu încredere şi respectul cuvenit.

Septembrie 1914 - Datorită noii situaţii politice, declanşarea primului razboi mondial, situaţie tulbure, zona Maramureşului intrând în perimetrul operaţiunilor de război (3 octombrie 1914), mulţi dintre intelectualii români s-au refugiat în România, inclusiv Vasile Lucaciu.

În perioada următoare se implică în propaganda pentru intrarea României în război, chemând pe toti ardelenii să ia parte la "cucerirea pamântului în care ne-am lăsat şi în care odihnesc străbunii noştri".

1 decembrie 1918 - Are loc la Alba Iulia Marea Adunare Naţională, la care au participat peste 100.000 de români veniţi din toate ţinuturile Transilvaniei şi Banatului, data la care pe Vasile Lucaciu îl gasim în Italia pentru a forma legiuni de voluntari din rândurile prizonierilor.

Aflând ştirea Vasile Lucaciu, a afirmat: "Să ne grăbim să ne întoarcem şi noi în Patrie, pentru ca să putem lua parte la bucuria generală, dar mai cu seamă că ne aşteaptă noi îndatoriri…".

1919 - Se reîntoarce în ţară, unde în cadrul cercului electoral Baia Mare, pentru camera deputaţilor a fost ales Vasile Lucaciu.

În 28 noiembrie 1922, la vârsta de 70 de ani dr. Vasile Lucaciu moare şi e înmormântat în Siseşti în ziua de 1 decembrie, după 4 ani de la unirea Transilvaniei cu România.


 

Vizualizare

Imagine de fundal

Culoare titlu

:

Culoare continut

: