Astazi0
Ieri18
Aceasta saptamina26
Aceasta luna196
Total48211
Astazi0
Ieri18
Aceasta saptamina26
Aceasta luna196
Total48211
Regio UE Romania Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice Beneficiar Fonduri UE

Populaţia satelor

Marime font

Populaţia satelor din ţinutul Chioarului era aproape în exclusivitate românească, fapt dovedit şi de faptul că documentele secolului al XV-lea vorbesc despre villa olachalis. Din satele menţionate în urbariul de la 1566 doar două erau maghiare: Coltău şi Cătălina şi alte două cu populaţie mixtă, Berchez şi Lăpuşel. Satele din ţinutul Chioarului erau organizate în voievodate, „după tradiţia din vechime", cum menţionează urbariul de la 1567. Dacă în 1566 existau 12 voievozi cu 61 de sate în 1603 avem 16 voievozi cu 82 de sate.

 

Familiile deţinătoare de titluri nobiliare obţinute pentru fapte de arme depăşeşte 230, Chioarul fiind astfel ţinutul cu cei mai mulţi nobili români, după Făgăraş. Participarea activă în armată a lăsat urme deosebite în portul popular bărbătesc al zonei.


Pentru secolele XVII şi XVIII tradiţia locală aminteşte despre mai multe acţiuni ale unor haiduci locali, cel mai vestit fiind Grigore Pintea supranumit şi Pintea Viteazul.


Începând cu mijlocul secolului al XlX-lea Chioarul cunoaşte o puternică luptă a populaţiei româneşti pentru drepturi sociale, economice şi politice. În timpul revoluţiei de la 1848 revendicările populaţiei româneşti de aici se refereau nu numai la desfiintarea relaţiilor feudale ci la drepturile lor naţionale. Cât de puternică a fost lupta românilor de aici o demonstrează şi faptul că fiecare sat a trebuit cucerit cu forţa armelor.

Este suficient să amintim faptul că Şomcuţa Mare a fost centrul unde se ţineau adunările Astrei, unde losif Vulcan a vorbit despre poporul român şi poezia sa sau unde Gheorghe Şincai a înfiinţat prima şcoală românească din zonă, că în Chioar şi-a desfăşurat activitatea Dr. Vasile Lucaciu. Şi puternica mişcare corală avându-l ca animator pe Elie Pop, unul din informatorii lui Simion Florea Marian nu a rămas fără urmări asupra populaţiei româneşti din zonă.
Toate aceste fapte nu au rămas fără răsunet în cultura populară materială şi mai ales în evoluţia portului popular în zonă.


Nu trebuie pierdut din vedere influenţa puternică pe care cele două oraşe, Baia Mare şi Baia Sprie prin puternicele bresle meşteşugăreşti, au avut-o asupra locuitorilor satelor din zonă. Populaţia satelor ce au aparţinut de domeniul Baia Mare a avut între datorii şi activităţi legate de minerit, fapt ce a influenţat dezvoltarea culturii populare materiale.

Portul popular, evoluţia acestuia este întotdeauna legată de mediul geografic, climă, ocupaţiile celor ce l-au creat.

În ce priveşte evoluţia portului, progrese mai importante s-au înregistrat mai mult în înfrumuseţarea pieselor de bază, decât în schimbarea şi înfrumuseţarea croiului. S-au păstrat până la sfârşitul secolului al XlX-lea linii simple de tradiţie străveche, deoarece complicarea croiului ar fi îngreunat doar confecţionarea pieselor, fără să aducă ameliorări funcţionale.

 

Portul popular din Transilvania a cunoscut în evoluţia lui trei etape. Prima, în Evul Mediu când portul popular românesc s-a individualizat faţă de ceilalţi locuitori şi s-au diferenţiat tipurile zonale. În cea de a doua etapă portul popular intră în declin sub influenţele exterioare, mai ales orăşeneşti şi prin apariţia materialelor industriale. Cea de a treia etapă corespunde celei de a doua jumătăţi a secolului al XX-lea când portul popular se poartă tot mai puţin, în unele zone putându-se vorbi chiar de dispariţia acestuia.

 

Un itinerar prin Ţara Chioarului, pornind de la Baia Mare pe D.N. 1C, oferă posibilitatea cunoaşterii unei zone bogate în manifestari folclorice şi cu valoroase obiective turistice.

 

Vizualizare

Imagine de fundal

Culoare titlu

:

Culoare continut

: